Astmul bronșic este o afecțiune cronică inflamatorie a căilor respiratorii care afectează bronhiile și bronhiolele, provocând înguștarea acestora și dificultăți în respirație. Această boală se caracterizează prin episoade recurente de obstrucție bronșică, de obicei reversibilă spontan sau prin tratament.
Principalele manifestări ale astmului includ respirația șuierătoare (wheezing), tusea seacă persistentă - mai ales noaptea și dimineața, senzația de strângere sau durere în piept și dispneea (dificultatea în respirație). Aceste simptome pot varia în intensitate de la o persoană la alta.
În România, factorii declanșatori comuni includ alergenii de interior (acarieni, părul de animale), poluarea atmosferică urbană, fumul de țigară și infecțiile respiratorii. Prevalența astmului în populația românească este estimată la aproximativ 6-8% dintre adulți și 10-12% dintre copii.
Astmul se clasifică în mai multe tipuri în funcție de factorii declanșatori, vârsta de debut și mecanismele patologice implicate. Fiecare tip prezintă caracteristici specifice și necesită abordări terapeutice adaptate.
Identificarea tipului de astm este esențială pentru stabilirea unui plan de tratament eficient și personalizat.
În România, pacienții cu astm bronșic au acces la o gamă variată de medicamente eficiente pentru controlul simptomelor și prevenirea exacerbărilor. Bronhodilatatoarele cu acțiune scurtă, precum Salbutamolul și Terbutalina, sunt medicamente de urgență care oferă ameliorarea rapidă a simptomelor acute. Pentru controlul pe termen lung, bronhodilatatoarele cu acțiune prelungită, cum sunt Salmeterolul și Formoterolul, mențin căile respiratorii deschise pentru perioade extinse.
Corticosteroizii inhalatori, inclusiv Budesonida și Fluticazona, reprezintă terapia de bază antiinflamatoare pentru astmul persistent. Combinațiile fixe moderne, precum Symbicort, Seretide și Foster, oferă avantajul administrării simultane a bronhodilatatoarelor și corticosteroizilor într-un singur inhalator. De asemenea, antagoniștii receptorilor leucotrienelor, cum este Montelukastul, constituie o alternativă orală valoroasă pentru pacienții care nu tolerează sau nu răspund optimal la terapia inhalatorie standard.
Administrarea corectă a medicamentelor pentru astm necesită utilizarea adecvată a diferitelor tipuri de dispozitive de inhalare disponibile în România. Inhalatoarele dozate sub presiune (pMDI) sunt cele mai comune, dar necesită coordonarea între apăsarea canisterului și inspirația. Inhalatoarele cu pulbere uscată (DPI) sunt activate prin inspirația pacientului și nu necesită coordonare manuală.
Nebulizatoarele sunt recomandate pentru copiii mici sau pacienții care nu pot utiliza eficient alte dispozitive. Camerele de inhalare îmbunătățesc semnificativ eficiența terapiei și reduc efectele adverse locale.
Controlul zilnic al astmului reprezintă fundamentul unui management eficient al bolii. Un plan de tratament personalizat, elaborat împreună cu medicul specialist, este esențial pentru menținerea calității vieții și prevenirea complicațiilor.
Medicația de întreținere se administrează zilnic pentru controlul inflamației și prevenirea simptomelor, în timp ce medicația de urgență (bronhidilatatorii cu acțiune rapidă) se utilizează doar în cazul crizelor acute. Respectarea strictă a schemei de tratament este crucială pentru succesul terapeutic.
Monitorizarea regulată a simptomelor și a funcției pulmonare prin spirometrie permite adaptarea tratamentului în funcție de nevoile individuale. Medicul specialist în pneumologie evaluează periodic eficiența terapiei și ajustează dozele sau tipurile de medicamente. Adaptarea sezonieră a tratamentului este deosebit de importantă în România, având în vedere variațiile climatice și expunerea la alergeni specifici.
Prevenirea crizelor de astm necesită o abordare proactivă și educarea pacientului privind recunoașterea semnalelor de alarmă și factorii de risc specifici.
Factorii declanșatori variază de la pacient la pacient și pot include:
Vaccinarea antigripală anuală este recomandată pentru toți pacienții cu astm, reducând riscul de complicații respiratorii. Modificările stilului de viață includ evitarea fumatului, menținerea unei greutăți corporale optime și practicarea regulată a exercițiilor fizice adaptate. În România, pacienții pot accesa servicii de specialitate prin Casa de Asigurări de Sănătate și pot beneficia de programe educaționale oferite de asociațiile de pacienți cu boli respiratorii.
